666-semnul rau?????: decembrie 2016

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

http://www.

Apocalipsa lui Ioan (în greacă Ἀποκάλυψις Ἰωάννου, în trad. "Re-velația, dez-văluirea lui Ioan") este ultima carte în canonul Noului Testament și singura carte biblică aparținând în întregime literaturii apocaliptice (cu excepția 2 Ezdra, canonică pentru Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Etiopiană). Cf. Apocalipsa 1:9, autorul este de obicei denumit Ioan Teologul (uneori în mod controversat identificat cu Apostolul Ioan și/sau Ioan Prezbiterul), iar locul scrierii luat ca fiind Insula Patmos din Marea Egee. Contextul scrierii pare a fi persecutarea creștinilor, drept pentru care data scrierii este plasată fie circa 95 e.n., în timpul domniei lui Domițian, fie circa 64-69 e.n., în timpul sau imediat după domnia lui Nero.Mesajul cărții privește triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dușmanilor săi și ai Bisericii.

Se ascute conflictul dintre creştinism şi puterea imperiului roman. Nucleul acestui conflict îl constituie apariţia fenomenului cunoscut sub numele de „apoteoza imperială“. Conducătorii unui imperiu vast, cosmopolit şi cu o mare diversitate religioasă îşi dau seama din ce în ce mai mult că unitatea lui poate fi menţinută şi consolidată numai dacă şeful statului îşi va asuma şi atribute divine. Începutul, prudent, se făcuse după moartea lui Iuliu Cezar, căruia i se acordase titlul de divus (divin, dumnezeiesc). Octavian August face pasul decisiv; el se proclamă zeu şi porunceşte ca în toate oraşele imperiului să i se ridice statui, alături de acelea ale noii zeiţe Roma. Cetăţenii imperiului au libertatea de a-şi cinsti zeii proprii, dar şi obligaţia de a aduce rugăciuni şi jertfe la picioarele statuii imperiale, întru cinstirea „zeului“ unificator. Paranoia câtorva din urmaşii lui Octavian August va împinge acest fenomen până la forme şi dimensiuni demenţiale. De aici începe conflictul. Creştinii cred şi mărturisesc că numai un singur om este, în acelaşi timp, şi Dumnezeu: Iisus Hristos. În consecinţă, ei refuză să-i recunoască cezarului titlul de divus (divin) şi de Kyrios (Domn), refuzând să-i aducă jertfe sau orice alt fel de închinare. Atitudinea lor e interpretată ca un refuz de a-i recunoaşte şefului statului - şi statului însuşi - autoritatea legitimă, şi astfel un proces de conştiinţă pur religioasă se transformă într-un proces politic de o mare încrâncenare şi cruzime, care se anunţă - şi va fi - de lungă durată. Creştinii sunt suspectaţi, pândiţi, persecutaţi, hăituiţi, vânaţi ca fiarele, târâţi în tribunale, supuşi la îngrozitoare interogatorii şi torturi, condamnaţi la moarte, executaţi în temniţe şi-n arene publice. Unii rezistă şi devin martiri, alţii ajung la capătul puterilor şi apostaziază, alţii pactizează cu stăpânirea şi adoptă forme acoperite. Oricum, pericolul e puternic şi ameninţător. Unul din cei mai sângeroşi persecutori ai creştinilor este Domiţian. Îi cade victimă şi Sfântul Ioan Evanghelistul, foarte bătrân, retras în Efes. În anii 94-95 el este exilat în insula Patmos. Aici, în stări de extaz, primeşte el de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos, descoperirea (apocalipsa) unor taine pe care le va consemna în ceea ce va deveni Apocalipsa lui Ioan.

bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=13

Sigiliul Lui Dumnezeu sau Semnul Fiarei

1. Cine este fiara–leopard din Apocalipsa 13?
In Apocalipsa 12 am invatat ca marele Balaur rosu a fost Roma pagana. in Apocalipsa 13 descoperim ca fiara–leopard este Roma papala. Iata 10 puncte care subliniaza aceasta.
A. A iesit din mare (Apocalipsa 13,1) sau din gloate. (Apocalipsa 17,15).
B. Ca si marele Balaur rosu, avea sapte capete si zece coarne. (Apocalipsa 13,1; 12,3).
C. Avea labe ca de urs si gura ca o gura de leu (Apocalipsa 13,2).
D. Balaurul (Roma pagana) a dat “scaunul lui de domnie” fiarei–leopard. (Apocalipsa 13,2).
E. Lumea “se mira dupa fiara” si se inchina fiarei. (Apocalipsa 13,3-4; 7-8).
F. Fiara rostea “hule” (blasfemii) – Apocalipsa 13,5-6; Daniel 7,25
G. Trebuia sa domneasca 42 de luni sau 1260 de zile, adica 1260 de ani. (Apocalipsa 13,5; Daniel 7,25).
H. Trebuia “sa faca razboi cu sfintii.” (Apocalipsa 13,7; Daniel 7,25).
I. Unul din capete trebuia sa fie ranit si luat in captivitate. (Apocalipsa 13,3;10).
J. Fiara are un numar – numarul numelui unui om. (Apocalipsa 13,17-18).

Capitolul 13 si profetia cuprinsa în el sînt de o importanta imensa pentru timpul nostru. Aceasta profetie ne-a vorbit mai întîi despre o fiara hidoasa cu zece coarne si sapte capete care a fost vazuta iesind din mare. Dar, ceea ce era si mai hidos la aceasta fiara în afara de înfatisarea ei era caracterul ei, era spiritul ei de ura si batjocura fata de Dumnezeu, fata de lucrarea Domnului Hristos si a Duhului Sfînt si pofta ei oarba dupa sîngele sfintilor credinciosi ca si aceea de a avea stapînire asupra tuturor locuitorilor pamîntului.
Privind la aceasta fiara, cei ce au citit cu atentie aceasta profetie si au urmarit cu regularitate explicatiile pe care prelegerile noastre au încercat sa le aseze la dispozitia tuturor, au gasit ca nimic nu este de mirare. Ei au înteles ca în spatele scenei exista o forta cu mult mai mare decît aceasta fiara si niste interese si împrejurari care e departe de a fi un simplu joc al întîmplarii sau al coincidentelor. Da, asa si este. Însasi profetia precizeaza la versetul 2 u.p. care este acea forta uriasa care urmarea sa se foloseasca de fiara ca de o unealta. Este Satana, balaurul. Balaurul i-a dat fiarei puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapînire mare. Acesta este acelasi Satana care a venit cîndva la Iisus în pustie ca sa-L ispiteasca si sa-I promita în schimbul închinarii înaintea sa ca îi va da stapînire peste toate împaratiile pamîntului. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos a refuzat categoric aceasta oferta murdara. Dar fiara nu a refuzat-o. Iisus nu a venit sa cucereasca lumea cu puterea Satanei ci cu puterea Duhului Sfînt si cu puterea dragostei Sale. El nu a venit ca un stapîn al oamenilor ci ca Mîntuitor al nostru. El însusi a spus în fata lui Pilat ca împaratia Lui nu este din aceasta lume. Satana, ce-i drept nu a putut ademeni pe Hristos la închinare, dar numai dupa cîteva secole el a reusit sa ademeneasca aproape întreaga biserica a lui Hristos, asa încît aceasta sa accepte oferta sa, puterea lui, scaunul lui de domnie si stapînirea sa peste tot pamîntul.

Militantii impotriva introducerii codurilor de bare au facut mii de tiparituri cu citatul din Apocalipsa despre pecetea fiarei: "Si ea ii sileste pe toti (.) ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei" (Apoc. 13, 16-18). Dar ma intriga ca nimeni dintre potrivnicii codificarii nu a precizat unde este subiectul acestei fraze si ce semnifica el. Cine este acea "ea", care face toate acestea? Citim versetele anterioare ale Apocalipsei. Este clar ca "ea", cea care isi pune pecetea, este "a doua fiara". Dar ce mai stim despre ea? Iata: "Si am vazut o alta fiara, ridicandu-se din pamant [.]. Si toata stapanirea celei dintai fiare ea o pune in lucrare, in fata ei. Si face pamantul si pe locuitorii de pe el sa se inchine fiarei celei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Si face semne mari, incat si foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor, si amageste pe cei ce locuiesc pe pamant prin semnele ce i s-au dat sa faca inaintea fiarei, zicand celor ce locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei care a fost ranita cu sabia si a ramas in viata. Si i s-a dat ei sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei" (Apoc. 13, 11-15). Urmatoarea fraza este cea care vorbeste despre pecete: "Si ea ii sileste pe toti [.] ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta."